Un joc cu adrenalina

La un moment dat m-am gîndit că am putea să îi înecăm; să devenim apă cu toţii şi să facem călătorii din metrouri să înoate. Dar aveau bagaje şi genţi. Era momentul ăla în care ajuns la maximum de excitaţie nervoasă. Pe mine mă atrag oamenii care refuză cărţile, mmmm….îmi place să scormonesc în sufletul, glasul, ochii lor după o rădăcină de care să mă prind şi care să mă salveze de la a cădea în gol. Îmi place provocarea, îmi place să aud povestea pe care omul meu, căruia îi ofer o carte, o poartă în el şi nu îşi dă seama de ea decît atunci cînd este pus faţă în faţă cu neprevăzutul, cu o persoană pe care nu o cunoaşte, cu o carte despre care nu are habar.

Lecturi Urbane a fost pentru mine, aseară, o joc cu adrenalina. Am răsturnat cîteva ghivece cu flori în capetele unor oameni care fie uitaseră fie voiau să se ascundă de ghivecele mele.(Nu o luați literal, vreau doar să spun că am împărțit cărți)

Share/Save