Poezie: În burţile de sticlă

Ce bine ne era în burțile de sticlă,
pe care adunate, rotund le sărutam.
Burțile, strânse de mame pe sub pântec,
stingeau lumina, udau trotuare,
la icoane zâmbeau.

În burțile de sticlă stăteam atenți,
din când în când luptam.
Mamele învățau cu noi în burți,
să cânte la pian.

Pe foc, sub foc, prin foc,
noi ne nășteam cu buze prinse de cuvinte,
izbeam cu burțile de sticlă de pereți.
Ce bine ne era în burțile de sticlă,
și mame și fete și băieți.