101 milioane de motive
Am o sută unu milioane de motive să vă mulțumesc. Să vă mulțumesc pentru că ați crezut într-un proiect din care nu ați avut nimic de cîștigat. Un proiect care v-a solicitat cîteva ore în stradă, făcînd lucruri pe care le facem, unii dintre noi, destul de rar și acasă. Mulțumesc pentru că ați ascultat poezii, pentru că ați stat fie pe canapea fie în cadă, vă mulțumesc că ați vîndut supă, vă mulțumesc că ați făcut din supa asta cea mai celebră mîncare a weekendului, vă mulțumesc pentru că ați cumpărat limonada extraterestră a lui Iulian, vă mulțumesc vouă celor care ați fost în stradă, seara, ziua, pe răcoare sau pe caniculă, vă mulțumesc pentru că ați înțeles că Pași Către Viață este un manifest pentru viață. Vă mulțumesc pentru că mi-ați schimbat mie felul de gîndire și că pentru prima dată am văzut că oamenii pot face o schimbare. De ce spun asta? Pentru că au fost oameni care au crezut și au promovat Pași către Viață cu mult înainte ca proiectul să acapareze Street Delivery și mă refer aici la Tara, Adrian, Marie-Jeane care a scris la Hot City, Fredo&Pidjin și toți ceilalți bloggeri care au preluat bannere și widgeturi, care s-au înscris pe FaceBook sau pe Invita, care au scris pe blogurile lor și au dat mesaje pe twitter. Au fost oameni care au pus literal osul la treabă în promovarea supei și a limonadei, Viţa de Vie, Liana Stanciu, Geanina Corondan, Adrian, Iren, Dan, Bobby, Buddha (1, 2), Geo, Simona (1, 2), Carmen, Gogu Kaizer, Copolovici, Hoinaru,Octavian, Idaho, Jeremy, Nihasa, Olix, Hilke, Victor, Piticu, Dana, Ecostin și Marie-Jeane, unii dintre ei consumînd corzile vocale pentru două ore în fiecare seară. Cu siguranță nu s-ar fi vîndut atîta supă fără voi. Cu siguranță, evenimentul nu ar fi avut aceeași amploare fără implicare bloggerilor. Cu siguranță recitalele de poezie nu ieșeau așa bune dacă nu recitau Corina, Iulian Tănase și Arhitectul.
Oamenii au fost cei care au făcut diferența, oamenii au fost cei care au strîns 101 milioane de lei vechi pentru micuții bolnavi de cancer. Cred că banii ăștia vor crește șansele unora dintre ei la viață. Oamenii sunt geniali! Voi sunteți superbi!
Pozele lui Adi sunt aici iar pozele lui ErosNicolau sunt aici. Mulţumiri tuturor şi ridicări de pălărie!
O mulţumire specială îi trebuie lui Iulian. Mi-am petrecut ultima lună în acelaşi birou cu el şi ştiu cît de mult a muncit pentru PCV şi în ce condiţii. Practic, proiectul ăsta a fost ideea lui şi munca lui de la un capăt la altul. Multe nopţi nedormite şi multe ore petrecute la telefon.
jos palaria pentru tine, pentru Iulian, pentru VOI TOTI
tie nu ti-a multumit nimeni ca mi-ai facut o limonada asa buna ;;) multumim si noi, oamenii care n-am alergat incoace si incolo si nu ne-am zbatut pentru organizarea proiectului, ci mai mult ne-am bucurat de el. Multumim pentru un proiect de exceptie, care a pus Bucurestiul si intr-o alta lumina decat in cea a nebuniei lui zilnice, un proiect care ne-a dat ocazia sa ne gandim si la ceilalti care poate nu-s asa de avatajati ca noi in ceea ce priveste sanatatea, un proiect prin care voi ati fost un exemplu pentru noi in realizarea lui.. Toata stima noastra ;;)
:)
[...] Poveşti frumoase Supă a la Ciubotaru Street Delivery despre lucruri mici Video: Bloggeri duminică la Street Delivery 2009 Video: Testimonial de la Soup Nights Street Delivery – Cafeneaua cu actori Supa pentru viata Oameni de soi la Street Delivery Paşi către viaţă a reuşit! 101 milioane de motive [...]
:*
Eu îți mulțumesc, Gabi; am mai puțin de 101 milioane de motive, dar am. Îți mulțumesc la rândul meu că te-ai implicat în proiectul lui Iulian – lui Iulian mi-a fost rușine să îi mulțumesc că l-a inițiat, mi se părea cumva… nepotrivit și artificial. Cred, așa cum mi-a spus cândva un bătrân sfătos cu puțin înainte să se stingă din viață, că medicina încă datorează mult oamenilor, dar mai cred și că oamenii au multe datorii de care uită adesea.
Îți mulțumesc că m-ai ajutat să privesc unele lucruri cu ochii tăi, pentru că ochii mei uneori nu mă ajută să văd; și nu ai făcut-o acum pentru prima oară. Street Delivery, pornit cumva ca un scop în sine – și sper să nu fiu înțeles greșit, spun asta fără nici o tentă peiorativă, pentru că în sine este un scop nobil și nu vreau să diminuez aici nimic – a ajuns, în decursul edițiilor succesive, să poarte pe propriul val și alte scopuri mai departe; Pași Către Viață este o astfel de nouă pagină pe care am avut șansa să o descopăr așa.
Nu în ultimul rând, vreau să îți mulțumesc pentru că m-ai așezat pe scaunul acela lângă tine și m-ai lăsat să fiu o parte a recitalului de poezie de pe strada pictor Verona. Mi-a făcut o mare plăcere, deși nu am crezut că sunt demn destul pentru asta; îmi era dor de senzația pe care ți-o dă poezia în agora și, dacă nu am nici măcar câteva mii de motive să îți mulțumesc, pot, pentru un singur motiv, să îți mulțumesc de o mie de ori.